nudoarunmoment.ro

Fragilitatea masculină nu este un mit. Aceasta este de fapt un subiect tabu, ceva care ar trebui ascuns dacă se poate. Însă fragilitatea masculină există în realitate și provine din ceea ce psihologii numesc ”pierderea rolului”. Întrebările cu privire la rolurile de gen apărute din anii 1970 au contestat mai multe convingeri modificând vechile balanțe care țineau cumva cuplurile împreună. Din acest ”cutremur”, bărbații au ieșit mai slabi. Se pare că emanciparea femeilor a adus la lumină, în special în cadrul unei relații, o dependență și o slăbiciune a bărbaților care anterior fuseseră ascunse. La rândul său, această pierdere de rol a generat confuzie și stres pe care bărbații trebuie să le ascundă pentru a nu le afecta succesul social și pentru a nu le slăbi și mai mult propriul rol. Rezultatul este apariția unor tulburări fizice, psihologice și psihosomatice care pot amenința, în primul rând, sfera sexuală.
Însă, în cazul bărbaților, tăcerea și ascunderea acestor slăbiciuni nu reprezintă o soluție, mai ales când este vorba despre sexualitate. Dacă discută despre aceste probleme cu partenera și cu medicul, aceasta nu este un semn de slăbiciune, ci mai degrabă de putere. Astfel, ne pot ajuta să identificăm ce este în neregulă și să vindecăm această problemă.

Ejacularea precoce, ejacularea întârziată, disfuncția erectilă, pierderea libidoului, dorința excesivă: lista tulburărilor sexuale care pot afecta bărbații este lungă. Și, de foarte multe ori, factorul comun este hormonal. Sexualitatea masculină este influențată semnificativ de către testosteron, un hormon produs de la naștere la ambele sexe, care ajunge la bărbații adulți la niveluri de 20 de ori mai mari decât la naștere. Testosteronul ”sincronizează” dorința cu actul sexual în sine, ceea ce reglează începutul și sfârșitul erecției. Prin urmare, testosteronul este elementul central al masculinității, însă nivelurile acestuia nu sunt stabile sau constante. Reducerea sau absența activității sexuale reduce cantitatea de testosteron produsă de testicule, în timp ce intensificarea activității sexuale îl readuce la nivelurile normale. Din acest motiv, cel mai bun tratament pentru libidoul scăzut este pur și simplu reluarea activității sexuale.

Dificultățile legate de actul sexual nu reprezintă o boală propriu-zisă, ci un simptom al uneia sau al mai multor probleme diferite. Realizarea actului sexual are nevoie de nervi care să transporte impulsurile senzitive de la creier permiţând efectuarea comenzilor, de artere care să permită circulația sângelui la nivelul penisului și de vene care să împiedice întoarcerea sângelui, pe lângă un sistem hormonal echilibrat. Oricare dintre aceste zone poate avea probleme. Ca și în cazul unei mașini, este necesară identificarea ”defecțiunii”.